Calator la portile timpului

Nimeni nu poate vorbi despre altcineva. Dar a vorbi depre Dan Robescu inseamna a numara stalele. El inca le mai numara printre cuvinte. Prin vorbe adica.
Omul acesta a incercat aventura versului, si, fara a bate la prea multe porti, a intrat in lumea care, paradoxal ii este mai comuna decat familia.
Are cultul poeziei si prin aceasta, cultul prieteniei. Cultura, dragul de a sta de vorba cu lumea (care poate fi si prea larga, dar si prea rea) este, nu o calitate, ci o stare de fapt.
Volumul lui Dan Robescu va fi o revelatie a bunului simt. El, volumul acesta, va fi o umbra luminoasa a acelei uliti a copilariei, pe care uneori o uitam. Dan are puterea de a-si aminti ca cineva ii bate la poarta si este dator sa-i raspunda.
Cum? Printr-un volum care, fara a se vrea necumpanit, este un eveniment. Ca si acela al deschiderii unei porti. Catre cine ? Catre ce? Vom afla citindu-l, cunoscandu-l.
Mai 1998 Drobeta Turnu Severin ION CONAC