INVENTATELE NINSORI

Cât mi-am dorit să fie cineva
Să-mi ştie gândul sau să mi-l dorească
Cu bucuria lui să mă-nsoţească
Şi să-i consider drum în viaţa mea
Aveam nevoie de curaj să văd
Că viaţa nu-i nebună întâmplare
Sau aparenţă care zilnic doare
Cu întâlniri în care nu mai cred.
Şi iată că aleasă de credinţă
Cu îndrăzneala celui ce-a dorit
îmi pot primi răsplata în sfârşit
Şi dovedesc râvnita biruinţă
De-acum să se-amăgească visători
De vor, cu inventatele ninsori