FĂRĂ TINE

Fără tine nu mai sunt ninsori.
Le-am numit în lipsa ta zăpadă
Care plânge fără să ne vadă
Paşii omeneşti, prea trecători.
îţi aduc în dar luciri pe umeri,
Prinse-n gene, zâmbet sau privire,
O neaşteptată mântuire
Cu uimiri ce încercai să numeri;
Şi ne regăsim în amintire
Tot îmbrăţişaţi, cu ele-n gând
Pizmuiţi că ani ce vin la rând
Nu vor însemna o amăgire;
Le păstrăm vieţii noastre rost
Ca o iarnă care n-a mai fost...